Insecte ce dauneaza violetei africane: Podura (Poduridae)

Specii din familia Poduridae sunt relative putine. In solul din ghivece, aceste insecte de obicei nu se gasesc. Locatarii de pe pervazurile ferestrelor noastre sunt niste rude de ale lor,reprezentanti ai altor familii. Oamenii de stiinta le-au dat o denumire generala si anume Collembola. In ghivecele cu violete africane, de obicei intalnim reprezentanti ai familiei Hypogastruridae si Entomobryidae.
Collembola sunt cele mai primitive insecte fara aripi. Lungimea acestora variaza intre 0.2mm si 10 mm. Collembolele prefera un mod de viata mai izolat, in locuri cu un nivel al umiditatii destul de ridicat. De obicei, le intalnim in sol, sub scoarta copacilor uscati, in frunzis, in crapaturile rocilor.
Se hranesc cu miceliile ciupercilor, placi bacteriene, alge, muschi, licheni. Putine sunt speciile care se hranesc cu plante. Din pacate, cu aceste specii au de a face cel mai des amatorii de plante.
Definirea acestor specii este destul de dificila. In literatura de specialitate acestea se intalnesc sub diferite denumiri sinonime.
Marimea minuscula si modul de viata izolat complica cunoasterea mai detaliata a acestor insecte.

Collembola se deosebeste de celelalte insecte datorita unui organ special situat la capatul abdomenului cu ajutorul caruia sare. Acest organ are forma unei furculite cu doi dinti, care este prinsa de corpul Collembolei printr-un ‘carlig flexibil’. In caz de necessitate ‘furculita’ se elibereaza si lovindu-se de pamant, propulseaza insecta inainte si in sus. O parte din aceste specii au o forma alungita, fusiforma a corpului si se intalnesc sub denumirea de podure, altele au o burta rotunda si un corp sferic si se numesc sminturi, o denumire total gresita.
Larvele Collembolei au forma corpului asemanatoare cu cea a adutltilor, deosebindu-se de adulti doar prin marime si maturitate.
Coloritul acestora este destul de variat. Majoritatea speciilor au culoarea corpului albicioasa, gri, galbuie sau maronie uneori cu un luciu metalic. Reprezentantii catorva specii au imprimat pe corp o imitatie a marmurii, mai rar au pe corp una sau mai multe dungi transversale.
In solul plantelor de interior ne intalnim cel mai des cu podure albe, gri, vierzui sau cu luciu metalic.

Speciile care prezinta interes pentru cei care cresc violete africane sunt cele care isi au habitatul in sol si frunzis, in locurile umede din locuinta noastra.
O buna parte din aceste specii ajung in ghiveciul unde este plantata violeta impreuna cu solul, altele simtind umezeala, gasesc ghiveciul cu planta si isi schimba locul de trai, din locurile umede ale locuintei in ghiveciul cu flori.
Sursele de hrana sun variate. Se alimenteaza in primul rand cu miceliile ciupercilor din sol, cu alge unicelulare, placi bacteriene. Bineinteles, cu cat aceste surse de hrana se gasesc din belsug in sol, podurele incep sa se inmulteasca alarmant, unele specii afectand si plantele de apartament.
Inmultirea rapida a podurelor este un indicator bun al unei practici agricole necorespunzatoare.
Numarul alarmant al acestora ne da de inteles ca nu trebuie sa otravim solul si planta, ci sa schimbam tehnicile si metodele de crestere ale plantelor.

Prejudicii reale si consistente pot fi provocate de podure asupra puetilor de Sainpaulia. Puetii aflati in stadiul de deschidere a cotiledoanelor sunt mancati in totalitate de collembole.
Cand numarul podurelor este destul de mare, iar temperatura camerei este joasa acestea pot afecta grav planta matura. Plantele sunt slabite din cauza conditiilor nefavorabile, cresterea si dezvoltarea acestora este stopata si nu se pot regenera in mod normal. Multiplele leziuni provocate de podure in aceste conditii devin o poarta deschisa pentru o multime de infectii bacteriene, care pot nu numai sa slabeasca planta ci sa o si distruga.

In ghiveciurile cu violete podurele sunt prezente mai mereu. Principala metoda de combatere si mentinere sub control a numarului acestora consta in respectarea intocmai a conditiilor si tehnicilor de crestere a violetelor.
Solul in care plantam violetele africane nu trebuie sa contina componente aflate intr-o stare activa de descompunere (frunze putrede, rumegus fin, resturi din pliculetele de ceai). Ghivecele si solul trebuie sa aiba un drenaj bun care impiedica stagnarea apei in sol.
Planta se va uda moderat, pe masura uscarii solului. Volumul ghiveciului trebuie sa corespunda cu dimensiunea sistemului radicular. Solul in care nu au ajuns radacinile plantei, in cel mai scurt timp va fi invadat de ciuperci, bacterii, alge. Acestea din urma fac solul acid creand un mediu propice dezvoltarii podurelor.
Cu cat numarul acestora este mai mare, cu atat vor atrage in sol si o serie de acarieni pradatori, inamici de temut ai plantelor.
Daca numarul podurelor a explodat, se va schimba solul. Daca istoria se repeta, se va revizui componenta solului si regimul de udare a plantei.
In cazurile cand trebuie luate masuri urgente de combatere a numarului podurelor se pot utiliza insecticide sistemice – Mospilan, Actara etc.
Numarul podurelor se poate miscora sau mentine constant daca in apa cu care se uda planta se adauga Citramon sau Ascofen (jumatate de pastila la 2-3 l de apa).

Atunci cand se vor planta seminte de violete africane, solul trebuie prelucrat termic. Vasul in care se vor planta semintele trebuie sa fie inchis ermetic si sa nu permita patrunderea in sol a insectelor in cauza. Trebuie sa ne conformam cu aceste cerinte mai ales cand are loc germinarea semintelor si avem de a face cu hibrizi a caror seminte incoltesc intr-un numar foarte mic.